Ce, ce vi se pare atât de amuzant, şi capitala a fost numită pe vremuri “Micul Paris”, noi de ce n-am avea o mică Londră, aici, intre munţii noştri? Un râu (Tamisa - Săsar) ce brăzdează urbea, avem? Avem. Sunet de alamă (Big Ben - clopotele din turnul Bicericii Catolice)ce ne avertizează că suntem trecători prin lume, avem? Avem. Avem şi cel puţin două coline ce străjuiesc orasul, e drept, mai impunatoare ca Hill-urile Londrei. Dar nimic din ce am scris până acum nu m-a determinat să mă gândesc în mod special la marea metropolă. Mai avem ceva în comum, din păcate. Avem un tronson de drum, al cărui nume propun să fie schimbat din “Drumul Nireşului” în “Calea Londrei”, dar nu datorită faptului că duce spre Londra, ci pentru că pe aceasta porţiune de drum învăţăm să conducem englezeşte. Da, adevărat şi în acelaşi timp dureros, ca în secolul vitezei să fim încetiniţi de incompetenţa unora, de indiferenţa altora si de nesimţirea celor care ar trebui să ia măsuri şi n-o fac. Şi paradoxal este că pe acel tronson se fac filtre pentru controlul taxei de drum. Mi-am amintit de o declaraţie facută de catre un administrator de drum, după un accident cu pierderi de vieţi; parafrazez ”dacă ştiam ce-o să se întâmple, îl reparam”. Ce asteptaţi domnilor responsabili, victime?
Dacă n-aţi avut “bucuria” să treceţi prin zonă, imaginile v-ar putea ajuta să înţelegeţi despre ce vorbesc.
Chiar dacă n-avem volanul la umbră, suntem nevoiţi să circulăm pe stânga, pentru că banda de pe drepta ne-au luat-o cu tot cu sentimentul condusului în sigurantă. Încă un paradox, să primeşti amendă pentru nepurtarea centurii de siguranţă, pe un drum de pe care “s-a dus” siguranţa de sub cauciucuri.
