„Trecătoarea” Unirii – sport extrem sau lipsă de responsabilitate

Prima întrebare care m-a „fulgerat” atunci când am văzut scena de mai jos a fost:
Câte accidente trebuie să se producă aici, pentru ca cei în măsură, să se autosesizeze?
Domnilor responsabili cu sigurața populației, cred că această subdenivelare „pansată” cu paleți îngrămădiți, pune în pericol responsabilitatea dumneavoastră.
Nu sunt „prăpăstios”, dar susțin că, este mai ieftină prevenirea și asigurarea protecției populației, decât tot ce urmează unui accident.

(clipul se vede mai bine pe youtube la „trecatoarea unirii”)
Data de pe filmare este nesetată. Momentul real al acesteia este 17:13 25.08.2010 (după ce muncitorii și-au strâns lucrurile și au „declarat” deschisă stagiunea de echilibristico-sărituro-cățărare.
Să nu uităm că este una dintre cele mai pășite zone din Baia Mare.

P.S. declar deschisă stagiunea de comentarii la acest subiect. :)

Umiliți de proprii aleși

Îmi amintesc cu groază de epoca de aur, când îmi „îmbogățeam” vocabularul la rând la pâine și spun că tare a mai fost umilit poporul de către Ceaușescu. Nu apuca lumina să străbată vălul nopții și românul de rând era nevoit să-și ocupe loc la rândul de la pâine.

Ceaușescu a fost ucis, anii au trecut, românul este liber să voteze și în libertatea lui a votat. A votat să nu mai stea la rând la pâine, dar își ocupă loc la rândul de la poștă. Nu, nu așteaptă scrisori, așteaptă amărâta de alocație (40 lei/copil/lună), indemnizația de handicap sau brumuca de pensie pe care votații noștri se pregătesc s-o impoziteze.
Se uscă pâinea pe rafturi pentru că românul își așteaptă pensiuca la poștă.

Domnilor votați, nu trebuie să coborâți în stradă ca să vedeți realitatea în care se îneacă muritorul de rând, v-o arătăm noi. Pe dumneavoastră vă rugăm doar să faceți ceva pozitiv pentru liberul votant.

08:17 AM – rând la poștă

Pentru o clipă mi-am dorit să fi fost poliţist

Multă aglomeraţie pe strada Şcolii din Baia Mare şi de multe ori este nevoie de încălcări legislative ca să poţi lăsa undeva autoturismul.
Da, dar de aici şi până la impertinenţă, lipsă de bun simţ sau mitocănie, se pare că nu-i drum prea lung.
În una din zilele trecute, un român (la volan) vede parcarea rezervată pentru persoane cu handicap (de pe strada sus amintită), liberă şi ţuşti peste marcajul special. Eu (cu simţ civic), mă adresez şoferului (cu treabă prin zonă), întrebândul dacă-i persoană cu handicap, pentru că maşina nu purta semnul distinctiv. La care el m-a pleznit cu întrebarea: - Ce te interesează, eşti poliţai?

Pentru a preveni confuzia, autovehiculul în cauză, era marca ford siera, bleumarin, "parjolit" de timp și nu numai.

Plombări made in Roumania

La prima vedere, vreme bună pentru acest tip de munci, trei oameni echipaţi şi ocupaţi, asfalt spart, lipsă borduri, pietriş pe stradă şi multe bălării specific mediului înconjurător (locurilor populate) din România.

La o privire mai atentă, „băieţii harnici” adună molozul în gropi ca să nu fie nevoie de mult asfalt pentru plombare. Ingenios, dar consider că în acest fel coborâm în Balcani nu urcăm în Europa.
Ce părere aveţi?

Lege sau fărădelege

În revistele Cutezătorii erau teste în care trebuia să găsim incompatibilităţi pe o imagine.
Nu văd decât una, dar evidentă. (clic pe imagine)


Domnilor poliţişti, cu tot respectul ... pentru lege, consider că aceasta trebuie aplicată în egală măsură.

Scena m-a dezgustat şi m-am simţit cu 20 de ani în urmă, atunci cânt cu un telefon de la partid puteai ajunge un cineva sau un nimeni.
Cheia testului - poliţişti în misiune (girofar) cu mâna în buzunar(adică relaxat)
Şi un detaliu care nu se vede pe fotografie, loganul a fost urmărit şi imobilizat cu sirena, iar in aproximativ 3 minute poliţistul a fost „rugat” să se domolească de către un biped convingator.

„Discriminare” in Aeroportul International Cluj Napoca

Cuprins de-o nevoie fundamentală, caut cu privirea semnele grafice care m-ar putea conduce spre locul dorit. N-a fost greu, acestea au rolul de a îndruma cu uşurinţă pe cel în „nevoie”, indiferent de limba de comunicare.
Gândint şi făcut, dar mare mi-a fost mirarea când am ajuns înăuntru. Chiar dacă este un aeroport românesc, au pus la dispoziţie doar două pişoare pentru români şi trei pentru străini.
(daţi clic pe imagine)

Ca să-mi justific afirmaţia am ataşat această imagine care egalează ridicolul.
Să fie oare necesară o astfel de inscripţie în dreptul pişoarului, în 2010, chiar şi într-un aroport? Mă înrtreb iar, de ce oare, doar la două din cinci?

Acest post este un pamflet, încă mai putem râde, profitaţi, nu ştim când ni se poate reduce şi acest drept.

Mulţumesc unchiului pentru fotografie.

Otravă gratis pentru râul Cavnic

Mă uit în jurul meu şi îi dau dreptate celui ce spunea că „ţara noastră este superbă, păcat că-i locuită”.

Plouă de câteva săptămâni, aproape zilnic, plouă apăsător chiar dacă păcatele indiferenţei si incompetenţei nu pot fi spălate cu apă de ploaie. Se spală în acest fel doar pirita depozitată sub Pietrele Soimului în braţele unei cariere din apropierea raului Cavnic.

În copilărie mă frământau câteva întrebări, unele şi-au găsit răspuns, altele încă-mi zgârie timpan. Mă întrebam cum sunt fabricile private care au patron, ce înseamnă şcoală cu plată sau medicamente contra cost, mă întrabam când se vor închide minele, ca să avem şi noi, copii fiind, râu curat să ne scăldăm. Majoritatea acestor întrebări sunt realităţi ale zilelor noastre, chiar dacă au un gust amar.
Dar râu curat tot nu avem. Putin câte putin, otrava din compozitia piritei ce înfundă gura carierei de la intrarea in Cavnic, curge în râu condusă de şiroaiele de ploaie, lăsând o dâră vineţie ca o cărare a tristeţii.
Nu ştiu cine poate să facă ceva pentru a se stopa acest fenomen, dar cer ajutorul celor care au cel putin o idee în acest sens. Mulţumesc.



Nu lăsaţi indiferenţa să vă curgă în vene ca pirita spre râu.

Îndrumaţi de un drumar

Trec frecvent prin zonă (Tăuţii de Sus) şi de multe ori traficul este obstrucţionat, nu de utilajele folosite la lucrările de reabilitarea infrastructurii, ci de incompetenţa şi lipsurile din dotarea „dirijorilor” de trafic.
Nu scriu aceste rânduri cu scopul de a desconsidera pe cineva, dar consider că dacă sunt facut să mânuiesc cu abilitate lopata, atunci fac ce ştiu mai bine, nu dau din mâini pretinzând că ştiu ce fac.


Am primit două imagini de la prietenul meu D T şi le-am găsit concludente în susţinerea părerii personale.