A se păstra la loc răcoros, ferit de razele soarelui...

Este un îndemn scris pe etichetele ambalajelor de apă îmbuteliată.

Sunt absolut de acord cu producatorul. Cum să consumăm apă care a stat la clocit sub căldura razelor solare ?

Nu mi s-a întâmplat doar o dată ca să cumpăr apă îmbuteliată, iar aceasta să aibă gust de plastic sau un gust ciudat de apă de baltă. Atunci am crezut că-i vorba de izvorul din care s-a îmbuteliat flaconul, dar m-am luminat doar după un timp.

De curând, am citit un articol în care se trăgea un semnal de alarmă asupra răcoritoarelor ce zac la soare, atunci mi-am dat seama că acele gusturi ciudate erau datorate depozitării flacoanelor.


Haideţi să rezolvăm o problemă, împreună - se iau două PET-uri cu apă carbogazoasă (de acelaşi fel), unul se pune în cămară iar celălalt se ţine pe balcon (sub razele soarelui). După trei zile, se pun flacoanele pe masă, se desfac şi se gustă câte puţin din fiecare... (să fiţi cumpatăţi la gustare, există risc de greţuri şi diaree şi chiar febră cosumând din flaconul de pe balcon; nu riscaţi să stâmpăraţi setea copiilor din conţinutul petului de afară). După „degustare”, vă veţi da seama, de ce uneori apa îmbuteliată are gust de baltă.


Doresc să mă ajute cineva cu nişte răspunsuri. Oare, distribuitorii de apă îmbuteliată, nu au citit niciodată îndemnul de pe etichetă, sau nu există norme sanitare privitoare la păstrarea şi depozitarea flacoanelor?

De ce întreb?
Pentru că o vară întreagă am trecut pe lângă gardul după care europaleţii cu apă îmbuteliată făceau plajă, nestingheriţi. La început am crezut că-i o situaţie tranzitorie, dar m-am înşelat, aşa că m-am hotărât să fac o „şedinţă foto” şi să v-o prezint şi la dumneavoastră.










Nu, nu mă întrebaţi unde am văzut apa „scăldată în soare”, n-am să vă spun, n-am să scot nici o vorbă despre zona trecerii la nivel de cale ferată din direcţia Tăuţii de Sus. Na, c-am spus-o.

gazzetarul a dezvăluit de unde "vin băieţi" cu apa clocită

În ajutorul administratorului de drum

Timpul se scurge, automobilele circulă, indicatoarele sunt tot acolo, iar eu vin cu o propunere. Am început să înţeleg că nu este nimeni responsabil de eroarea cu indicatoarele de la UMM sau poate responsabilul nu are soluţii aplicabile, aşa că m-am aşezat la masa de lucru şi am căutat soluţii. Nu că cineva mi le-ar cere, dar cine ştie, insistenţa mea poate va stârni reacţii pozitive, adică să ia cineva măsuri.

Dacă-i bună ideea, promit că nu cer drept de autor. În imaginea de mai jos, am încercat să construiesc situaţia existentă pe tronsonul sus amintit, aşa că dacă indicatoarele nu se pot monta corespunzător, atunci să se marcheze carosabilul cu o „zebră” longitudinală de legătură. Astfel nici pietonul nu este pus în pericol şi nici conducătorul auto nu este indus în eroare. Asta a fost propunerea mea.

Dar să nu se uite, că ar trebui mutat puţin mai înainte indicatorul cu oprirea interzisă, ca să nu fie tocmai pe trecerea de pietoni si eventual, bucătarul din dreptul trecerii de pietoni, să fie aşezat într-un alt loc şi era să uit, să fie montat un indicator presemnalizator al trecerii de pietoni, că lipseşte.





Şi ca elemente ajutătoare, am selectat din Codul rutier câteva articole:

Codul Rutier al Romaniei 2007

Dispozitii generale
Art.5. - (1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor, conform competentelor ce îi revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat sa instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, sa aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, si sa le mentina în stare corespunzatoare.

(6) În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a starii tehnice necorespunzatoare a drumului public, a nesemnalizarii sau a semnalizarii necorespunzatoare a acestuia, precum si a obstacolelor ori lucrarilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrarilor raspunde, dupa caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, în conditiile legii.


Semnalizarea rutiera
Art.33
2) Semnalizarea lucrarilor care se executa pe drumurile publice este obligatorie si se efectueaza de catre executantul lucrarilor, cu avizul politiei rutiere, astfel încât aceasta sa asigure deplasarea în siguranta a tuturor participantilor la trafic, conform reglementarilor în vigoare.


Şi tot ca ajutor, câteva indicatoare de circulaţie şi indicaţiile ajutătoare:


Trecere pentru pietoni
Se amplasează IMEDIAT înaintea locurilor de trecere pentru pietoni, în dreptul marcajului, prin linie transversală de oprire amplasată înaintea benzilorlongitudinale de traversare. Poate fi repetat pe partea stângă si/sau peconsolă. In cazul instalării pe consolă, deasupra indicatorului poate fi
montată o lampă cu lumină galbenă intermitentă.




Presemnalizare trecere pietoni
Se amplasează la apropierea de o trecere de pietoni, astfel:
în intravilan, înaintea fiecărei treceri pentru pietoni;
în afara localităţilor, pe toate drumurile, cu
excepţia celor de pământ.



Se amplasează în locurile în care este interzisă oprirea vehiculelor, este însoţit de panoul adiţional



Încă o imagine, ca să vedem cum sunt amplasate pe acest tronson indicatoarele de circulaţie, provizorii.

Atenţie, pe-aici nu se trece!

Mă întreb de ce trebuia să moară un om ca să vedem neglijenta amplasare a două indicatoare de circulaţie pe străzile băimărene?

În urmă cu ceva timp, fabulam cu un prieten de-al meu şi ne-am propus să ne cumpărăm două maşini din gama rabla, să ieşim în trafic şi undeva pe tronsonul de pe lângă fostul UMM, să ne ciocnim, pentru a trage un semnal de alarmă. N-am apucat, s-a întâmplat ca tragicul neregizat să ne-o ia înainte. Atunci nu văzusem indicatoarele de la trecerea de pietoni, subiectul principal era lipsa unor marcaje provizorii pentru cele două sensuri de circulaţie care s-au înghesuit şi care pe lângă faptul că-s nemarcate, sunt şi înţesate de şanţuri şi tapetate cu pietriş şi nisip, iar unii participanţi la trafic îşi „abandonează” automobilele lângă bordură, pe carosabil. Dar acesta nu mai este un subiect interesant, interesul mi-a fost canalizat spre „trecătoarea împărţită”.

Am încercat să trec strada de câteva ori, prin acea zonă. Pot să spun că mi-am pus viaţa în pericol, dar nu pentru că şoferii erau neatenţi, grăbiţi, răi sau necivilizaţi. Problema era că deşi începeam să traversez sub protecţia indicatorului „trecere de pietoni”, când ajungeam la limita dintre cele două sensuri, nu mai puteam trece, trebuia să aştept până treceau automobilele sau să mă strecor printre acestea. Mă întrebaţi, de ce? Paradoxal, (sau poate nu mai este nimic paradoxal), indicatorul de pe partea cealaltă era la aroxmativ 20 metri, în dreapta, astfel, şoferii de pe celălalt sens nu mai erau obligaţi să-mi dea prioritate. Pentru ei, trecerea de pietoni era undeva cu 20 de metri mai în spate, iar eu eram considerat de aceştia, ori aventurier, ori grăbit, ori nici măcar nu eram observat.

Las concluziile în seama dumneavoastră, dar eu încă sunt îngrozit, că ne trebuie victime pentru a semnala o neglijenţă mare.




marcajele mortii


mulţumesc cip pentru ajutor gazzetarul