Pentru o clipă mi-am dorit să fi fost poliţist

Multă aglomeraţie pe strada Şcolii din Baia Mare şi de multe ori este nevoie de încălcări legislative ca să poţi lăsa undeva autoturismul.
Da, dar de aici şi până la impertinenţă, lipsă de bun simţ sau mitocănie, se pare că nu-i drum prea lung.
În una din zilele trecute, un român (la volan) vede parcarea rezervată pentru persoane cu handicap (de pe strada sus amintită), liberă şi ţuşti peste marcajul special. Eu (cu simţ civic), mă adresez şoferului (cu treabă prin zonă), întrebândul dacă-i persoană cu handicap, pentru că maşina nu purta semnul distinctiv. La care el m-a pleznit cu întrebarea: - Ce te interesează, eşti poliţai?

Pentru a preveni confuzia, autovehiculul în cauză, era marca ford siera, bleumarin, "parjolit" de timp și nu numai.

Plombări made in Roumania

La prima vedere, vreme bună pentru acest tip de munci, trei oameni echipaţi şi ocupaţi, asfalt spart, lipsă borduri, pietriş pe stradă şi multe bălării specific mediului înconjurător (locurilor populate) din România.

La o privire mai atentă, „băieţii harnici” adună molozul în gropi ca să nu fie nevoie de mult asfalt pentru plombare. Ingenios, dar consider că în acest fel coborâm în Balcani nu urcăm în Europa.
Ce părere aveţi?

Lege sau fărădelege

În revistele Cutezătorii erau teste în care trebuia să găsim incompatibilităţi pe o imagine.
Nu văd decât una, dar evidentă. (clic pe imagine)


Domnilor poliţişti, cu tot respectul ... pentru lege, consider că aceasta trebuie aplicată în egală măsură.

Scena m-a dezgustat şi m-am simţit cu 20 de ani în urmă, atunci cânt cu un telefon de la partid puteai ajunge un cineva sau un nimeni.
Cheia testului - poliţişti în misiune (girofar) cu mâna în buzunar(adică relaxat)
Şi un detaliu care nu se vede pe fotografie, loganul a fost urmărit şi imobilizat cu sirena, iar in aproximativ 3 minute poliţistul a fost „rugat” să se domolească de către un biped convingator.

„Discriminare” in Aeroportul International Cluj Napoca

Cuprins de-o nevoie fundamentală, caut cu privirea semnele grafice care m-ar putea conduce spre locul dorit. N-a fost greu, acestea au rolul de a îndruma cu uşurinţă pe cel în „nevoie”, indiferent de limba de comunicare.
Gândint şi făcut, dar mare mi-a fost mirarea când am ajuns înăuntru. Chiar dacă este un aeroport românesc, au pus la dispoziţie doar două pişoare pentru români şi trei pentru străini.
(daţi clic pe imagine)

Ca să-mi justific afirmaţia am ataşat această imagine care egalează ridicolul.
Să fie oare necesară o astfel de inscripţie în dreptul pişoarului, în 2010, chiar şi într-un aroport? Mă înrtreb iar, de ce oare, doar la două din cinci?

Acest post este un pamflet, încă mai putem râde, profitaţi, nu ştim când ni se poate reduce şi acest drept.

Mulţumesc unchiului pentru fotografie.